Pastele Transilvaniei

                            De paste in Transilvania

 

Sarbatoarea Pastelui isi are obiceiurile si traditiile specifice, in functie de zonele tarii. In Transilvania, datorita confluentelor orientale si occidentale pe care le are regiunea, Pastele a adoptat de-a lungul timpului traditii specfice atatat de la sasi, de la maghiari, cat si de la romani.

Dupa respectarea Postului Mare, in satele romanesti se traieste solemnitatea Saptamanii Patimilor. In aceasta saptamana, taranii incearca sa incheie toate activitatile gospodaresti: pamantul sa fie arat si semanat, casele sa fie varuite. In Miercurea, Joia si in Vinerea Mare femeile pregatesc pasca, mielul si ouale, a caror incondeiere se distinge in Transilvania printr-o varietate mare de modele si culori. Toate acestea reprezinta elementele purtatoare ale simbolului sacrificiului pascal si al Invierii.

In dimineata primei zile de Paste, in unele sate transilvanene toti membrii se spala pe fata cu apa dintr-un vas in care a fost pus un ou rosu, un ban de argint si o crenguta cu busuioc. Tot in aceasta zi in unele zone exista credinta ca iti va merge bine daca prima persoana care intra in casa va fi un barbat.

A doua zi de Paste se distinge in Transilvania prin obiceiul „udatului”. Baietii imbracati in haine traditionale mergeau odinioara sa stropeasca fetele. Obiceiul stropitului de Pasti a fost adus in Transilvania in perioada Evului Mediu de sasii din zona Sibiului si s-a raspandit in toate comunitatile reformate si catolice din Ardeal. Se spune ca fetele care ar fi stropite vor avea noroc tot anul. In trecut, fetele erau udate cu apa din fantana, insa in zilele noastre apa a fost inlocuita cu diverse sortimente de parfum.

Exista si o serie de superstitii pentru perioada de Paste. Se spune, de exemplu, ca celui care va dormi in ziua de Paste ii va ploua fanul si se va strica. De asemenea, se spune ca cei care mananca miel n-au voie sa dea oasele la caini, ci trebuie sa le ingroape sub un mar, iar cojile de oua se dau pe apa. La Paste cine merge la biserica trebuie sa-si puna un ou rosu in san ca tot anul sa fie rosu si frumos, iar fetele sa aiba petitori

Pastele Munteniei

                               De Paste in Muntenia

Lasata Secului reprezinta o sarbatoare ce semnifica ultima zi, cand se mai poate manca "de dulce", inainte de a incepe unul din cele patru mari posturi randuite in Biserica Ortodoxa (Postul Nasterii Domnului, Postul Sfintelor Pasti, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si Postul Adormirii Maicii Domului).

Postul cel Mare sau Postul Sfintelor Pasti, este singurul care are doua Lasata Secului, unul pentru carne (Duminica Infricosatei Judecati), celalalt pentru lactate, oua si peste (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai).

In lumea satului, Lasata Secului de Pasti pastreaza acte rituale specifice unui inceput de An Agrar celebrat la echinoctiul de primavara. In acest sens, Prof. Ion Ghinoiu afirma: “prin fixarea Pastelui in raport cu echinoctiul de primavara si faza lunara, cele mai importante sarbatori si obiceiuri pagane au fost impinse in afara ciclului pascal, la Lasatul Secului si la Rusalii”. 

Lasata Secului este momentul de cumpana dintre vechiul si noul An Agrar "un scenariu ritual de imbatranire si innoire a timpului, in care ritualurile si datinile pregatesc evenimentul si-l consfintesc – adica sunt impartite simetric intr-un ciclu de sarbatori care au loc de-a lungul a doua saptamani, o parte dintre ele fiind celebrate inaintea Lasatului Secului in "Saptamana Nebunilor”, altele dupa, in saptamana “Caii lui Santoader”.

Sarbatorile traditionale desfasurate pe parcursul acestor doua saptamani sunt despartite simetric de sarbatoarea nocturna a Lasatului de Sec, cunoscuta sub diferite denumiri zonale: Strigatul peste sat, Priveghiul cel Mare, Alimori, Hodaite etc. si pastreaza anumite elemente care sunt specifice noptii dintre ani.

Pastele Bucovinei

                              De Paste in Bucovina

Peste numai trei săptămâni vom spune „Hristos a înviat!” şi „Adevărat a înviat!” cu ocazia Sărbătorilor Pascale. Un timp destul de scurt pentru a face aranjamentele necesare pentru a merge să întâmpinaţi Învierea Mântuitorului într-o zonă cu puternice tradiţii populare cum este Bucureşti.

Astfel, iubitorii de tradiţii româneşti pot petrece Sărbătorile de Paşte în Bucovina, regiune în care autorităţile au pregătit deja un program deosebit, ce va culmina cu aducerea Luminii de Înviere chiar de la Mormântul Sfânt. Aproape 40 de localităţi din Suceava sunt pregătite să vă ofere câte ceva din farmecul şi din tradiţiile zonei. Manifestările din cadrul programului „Paştele în Bucovina” vor începe la 10 aprilie şi se vor încheia la 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe. De aceea, ultima zi va fi „rezervată” slujbelor organizate în toate mănăstirile din Moldova cu ocazia sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe - „Purtătorul de Biruinţă”.

Pastele Maramuresului

                               De Paste in Maramures

Sărbătoarea de Paşte, alături de cea de la Crăciun, este cea mai important din an pentru maramureşeni. Fiecare familie se pregăteşte din timp pentru Sărbătoarea Învierii Domnului, existând o serie de obiceiuri şi tradiţii care încă se mai respect în unele sate din Maramureş.Spre exemplu există sate în judeţul Maramureş unde bărbaţii sunt cei care duc la sfinţit bucatele care se vor servi în prima de Paşte de fiecare membru al familiei. Chiar există şi întreceri între bărbaţi legate de cine va ajunge primul acasă cu bucatele sfinţite, în ideea în care acea casă va fi una cu noroc în anul care vine.
Apoi capul familiei este cel care va servi pe fiecare membru al casei cu acel Paşti şi abia după aceea se va trece la mâncare. Tot înainte de a mânca capul familiei este cel care ciocni oul roşu cu fiecare membru din familie. Trebuie spus că în prima zi de Paşte ouăle se ciocnesc numai cap în cap.
“Duminica de Paşte sau prima zi de Paşte este o zi extrem de importantă pentru comunitatea tradiţională. În această zi foarte de dimineaţă întreaga familie se trezea pentru a merge la biserică. Asta pentru că Liturghia de Înviere are loc fie noaptea la 12, fie în unele sate din Maramureş dimineaţa la ora 05:00. Pentru a participa la această liturghie de Înviere era obligatoriu ca absolut toţi membrii casei, la ieşirea din casă, să se spele pe faţă. În acest sens se pregăteau o farfurie mare cu apă în care se punea un ou roşu şi de obicei un ban de argint.
Banul de argint pentru că era cel care curăţa cu adevărat de toate relele, iar oul roşu pentru ca toţi membrii familiei să fie sănătoşi şi roşii în obraji în anul care vine. După Liturghia de Înviere se venea acasă iar dimineaţă în unele sate din Maramureş cei care merg la biserică sunt bărbaţii. Deci se face sfinţirea bucatelor.
Şi fiecare familie pregătea din timp desagii sau coşurile în care se puneau pune mâncărurile de Paşte. La sfârşit e chiar o întrecere între bărbaţi care din ei ajunge mai repede acasă. Asta în unele sate din Maramureş. În ideea că acea casă va fi cea mai norocoasă în acel an”, a declarat Janeta Ciocan, de la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Maramureş.
“Primul ou trebuie să fie ciocnit de cel care este considerat capul familiei. Care poate fi cel mai bătrân om din familie, tatăl sau cea mai bătrână femeie din familie, dacă nu există un bărbat. Se salută cu Hristos a Înviat! În prima zi trebuie să stăm acasă, o zi care se petrece în familie.
Din a doua zi se poate merge în vizite. Acum la noi avem obiceiul udatului fetelor, preluat de la catolici, un obicei care nu exista în spaţiul orthodox înainte. În aceste zile trebuie să gândim numai frumos, pentru că în aceste zile cerul este deschis şi Dumnezeu ne vede”, a concluzionat oficialul Muzeului.

Pastele Dobrogei

                               De Paşte în Dobrogea

Dobrogea este una dintre zonele care mai pastreaza inca nealterate traditiile si obiceiurile. Perioada Pastelui este incarcata de sarbatoare, fie ca celebreaza Invierea Domnului crestina ori venirea primaverii precrestina.Inaintea Pastelui, de Paste si dupa Paste, dobrogenii sunt preocupati cu respectarea traditiilor, tinute si interpretate cu strictete de ritual, caci de aceasta depinde prosperitatea intregului an. Dobrogea sarbatoreste Lazarelul, Olaria, Caloianul, Paparuda, Cucii.

Lazarelul sau intampinarea Primaverii in Dobrogea

Lazarelul este o sarbatoare care se tine inaintea Pastelui, in Sambata Floriilor, aceasta mai numindu-se si Sambata lui Lazar.Lazar sau Lazarica este un zeu al vegetatiei care moare si renaste in fiecare an, primavara, simbolizand regenerarea naturii. La ceremonial participa copiii, responsabili cu dansul ritualic si femeile care formeaza grupul de colindatori.

Scenariul obiceiului vorbeste despre Lazar care moare intr-un accident in padure, fiind plecat sa aduca hrana pentru animale. Mama sa si surorile fecioare il bocesc strasnic, drept pentru care din mormantul sau se inalta un copac falnic, cu ramuri bogate.Se mai spune despre Lazar ca ar fi frate cu cucul, de care s-a ratacit, de atunci strigandu-se neincetat unul pe altul.

Lazarul crestin, fratele Mariei si Martei, este saracul inviat din morti de Iisus, minune care i-a determinat intrarea solemna si entuziasta in Jerusalim, unde a fost intampinat cu ramuri de palmier. Acest eveniment se sarbatoreste in Duminica Floriilor, dupa invierea lui Lazar din Sambata Floriilor.Atentie! Cine nu tine obiceiul si nu serbeaza Ziua lui Lazar, nu are un an de bun augur si se mai umple si de pistrui. Asa ca va asteptam in Dobrogea sa petreceti!

Paparuda este un obicei practicat in a treia zi de Pasti pe care il intâlnim in comunitatile de lipoveni din localitatile Niculitel, Luncavita, Vacareni, Jijila. Obiceiul consta in stropirea cu apa a unui alai de tinere sau de femei batrâne, impodobite cu flori sau cu ramuri verzi, ce intra din curte in curte. Alaiul e alcatuit dintr-un numar variabil de personaje, dintre care cel putin una-doua trebuie sa fie mascate. Acestea sunt dezbracate si apoi infasurate in frunze si ghirlande de boz (brusture, fag, stejar, alun). Gluga de boz este legata deasupra capului cu cotoarele in sus si acopera tot corpul ca un con de verdeata. Ramurelele sunt impestritate cu panglici rosii, cu salbe de firfirici. Cortegiul umbla prin sat de la o casa la alta, si in curte, insotitoarele cânta un cântec ritual, batând din palme, iar paparuda joaca un dans saltaret.

Un alt obicei dobrogean de Paste la fel de cunoscut si apreciat este Caloianul. Acesta se practica in a treia miercuri de dupa Paste si consta in fabricarea unei papusi de lut, ce este ingropata in câmp, ca apoi dupa o perioada de timp sa fie deshumata, rupta in bucati si imprastiata pe câmp, simbolizând fertilitatea, belsugul culturilor si regenerarea vegetatiei.

Cu toate ca aceste obiceiuri sunt foarte putin cunoscute, ele fiind foarte vechi, acest lucru nu reprezinta un impediment pentru unii dobrogeni de a le mai pastra. Dimpotriva ele simbolizeaza recunoasterea acestei Sfinte Sarbatori si credinta pe care o au atunci când le pun in practica.

Indiferent de obiceiurile si traditiile pe care românii le au, in functie de regiunile din care provin, fiecare dintre ei sarbatoreste Pastele cu multa caldura si liniste sufleteasca, credinta in cele Sfinte si bucuria de a fi alaturi de cei dragi.

“Cucii” reprezinta un ceremonial de fertilizare si purificare a spatiului si timpului in prima zi dupa Lasatul Secului de Paste. Sarbatoarea Pastelui nu este una izolata, ci antreneaza un intreg ciclu de sarbatori si evenimente, care fac sa se individualizeze, clar, in calendar, momentul pascal. Acesta cuprinde mai multe sarbatori, de la intrarea in Postul Mare pana la Pogorarea Duhului Sfant (Rusaliile), adica perioadele numite, in termeni bisericesti, a Triodului si a Penticostarului. Pe planul culturii populare, inceperea Postului Mare este marcata prin distractia care se face inainte de post. In Vestul tarii, dar si in zonele cu populatie catolica, aceasta poarta numele de farsang, fasanc sau fashing. Este, de fapt, un carnaval al intregului sat, la care tinerii se mascheaza, iar cei mai in varsta asista. Mastile sunt fie confectionate ad-hoc, din materiale existente prin gospodarie – haine vechi, perdele, obiecte vechi, etc. – fie sunt consacrate prin traditie, cum e cazul “berbecilor” de la Slatina – Timis, din judetul Caras – Severin. Cele mai des intalnite scenarii la farsang, nelipsite din cele mai multe locuri, sunt “nunta”, “medicul” si, obligatoriu, “inmormantarea”. Aceasta din urma mimeaza ceremonialul unei inmormantari traditionale, numai ca mortul este … farsangul – o papusa din paie, imbracata in straie vechi. Ea este arsa, la sfarsitul carnavalului, ca semn al mortii iernii si al venirii primaverii. Momentul marcheaza si sfarsitul carnavalului, care se desfasoara in ultima zi a saptamanii branzei. Mascatii umbla pe strada, sau joaca, sau colinda pe la casele oamenilor, jucand mici scenete improvizate, sau doar urand ceva gazdei. Deoarece multi dintre ei sunt feciori de insurat, “spargerea carnavalului” se soldeaza, de regula, cu o petrecere, la care sunt invitate si fetele din sat.

Intre datinile de Lasata Secului, se individualizeaza obiceiul “Cucii”, specific Dobrogei (mai demult) si satelor din sesul Dunarii. Astazi obiceiul este sporadic intalnit.Acum obiceiul este o parada a mastilor de cuci si cucoaice, urmat de o bataie si de hora. In vechime este atestat un obicei mai amplu, in trei parti. Prima se desfasura in dimineata zilei de Lasata Secului, cand cucoaicele (flacai travestiti in femei), cutreierau satele simuland bataia cu chiuliciul (un bici in varful caruia atarna o opinca rupta). A doua parte a obiceiului o constituia o piesa care o avea in centru pe “bunica cucilor”, in jurul careia se adunau, in mijlocul satului, miri si mirese, ciobani si ciobanite, vanatori si vraci, constituind o parada zgomotoasa. 

Pastele Olteniei

                                   De Paşte în Oltenia

Dupa înviere, în Bucovina, Oltenia, Muntenia si mai putin în Transilvania, ca sa poata primi Pastele, cei care n-au fost la biserica trebuie sa se purifice, spalându-se ritualic cu apa în care s-au pus un ou rosu, un ou alb si o moneda de argint. Astfel, ei împrumuta roseata oului - vitalitatea. Muntenii si oltenii pun ouale în apa dintr-un castron mai mare si se spala pe fata, iar bucovinenii obisnuiesc sa se frece cu oul pe obraji ca sa fie siguri de "transferul” rosetei. Banul se pune pentru spor, belsug si stralucire, iar oul, pentru rodnicie si fertilitate. Abia dupa acest moment ritualic, familia se poate aseza la masa.

Daca pâna în Joia Mare gospodina n-a avut ragaz sa pregateasca pasca si celelalte bunatati, traditia îi îngaduie sa termine pregatirile în Sâmbata învierii. Dupa ce termina de pregatit bucatele, ea umple cosul pascal, pe care capul familiei îl va duce la biserica.

Obiceiul se petrece diferit de la o zona la alta, bucovinenii si moldovenii având cea mai complexa si fastuoasa formula. În cos, la suprafata, se pun pasca, ouale rosii, cele încondeiate si "baba" (o pasca în forma de spirala, coapta într-o forma speciala, care lasa loc doar unui singur ou). Sub aceste ofrande se aseaza hrean si usturoi, mirodenii si zahar, cuisoare si tamâie, busuioc, slanina si cârnati.

De pe masa de Paste nu pot lipsi: ouale rosii, casul de oaie, salata cu ceapa verde si ridichii, drobul si friptura de miel, pasca umpluta cu brânza sau  smântâna si mai nou, cu ciocolata.

Pentru ca de Paste este bine sa ai o haina noua, fetele si nevestele tinere încep cu una-doua saptamâni înainte sa coasa camasi noi, atât pentru ele, cât si pentru parinti, frati, soti sau copii.

Sâmbata seara, când s-au terminat curatenia si pregatirile în casa, friptura, placintele si cozonacii se aseaza pe masa, în camera curata. Dupa ce se spala si îmbraca hainele noi, oamenii iau cosul pascal si pornesc spre biserica, unde bucatele vor fi sfintite. Tot acum sunt sfintite pachetele care vor fi împartite celor saraci.

Acasa ramân doar bolnavii, batrânii si copiii mici, caci se spune ca cine poate sa mearga la biserica în noaptea de Paste si nu o face se va îmbolnavi. Lânga biserica se aprinde un foc, care va arde permanent în toate cele trei zile ale Pastelui. În unele regiuni, când cânta cocosii la miezul noptii, omul care vegheaza focul trage cu pusca pentru a anunta satenii sa vina la Înviere. Tot la miezul noptii se bate toaca din clopotnita bisericii. Traditia din noaptea de Sfintele Pasti este continuata prin participarea la slujba de la ora 4 dimineata.

De Sfintele Pasti, în satele si comunele din nordul Sucevei se pregatesc diferite dulciuri în mod special “Babele”, prajitura facuta din cozonac, si turnata în forme speciale, prajitura ce se considera simbolul vietii cumpatate, sarea, zaharul, sunca si banii. Umplutura se pregateste din nuca, rahat si stafide. “Babele” sunt duse la slujba de Înviere.

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotnita si spala limba clopotului cu apa neînceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata în zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserica, asa  sa alerge si feciorii la ele. Capul familiei se îmbraca în costum taranesc de sarbatoare si duce cosul la biserica. Se mai pastreaza si traditia ca, în noaptea de înviere, sa fie dus la biserica un cocos viu, ca pomana pentru cei morti fara lumânare. Cocosul nu trebuie sa fie negru, fiindca pasarea neagra se da numai la înmormântare.

În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei în puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminica, credinciosii ies în curtea bisericii, se aseaza în forma de cerc, purtând lumânarile aprinse în mâna, în asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa bine­cuvân­teaze bucatele din cosul pascal. În fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa orân­duiala stramossilor. În cosul acoperit cu un servet  tesut cu model spe­cific zonei, sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), faina (pentru ca rodul grâului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, brânza, ouale rosii, dar si ouale încondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua în familie.

În partile Sibiului, exista obiceiul ca de Pasti sa fie impodobit un pom (un arbust) asemanator cu cel de Craciun. Singura deosebire consta în faptul ca în locul globurilor se agata oua vopsite (golite de continutul lor). Pomul poate fi asezat într-o vaza frumoasa si farmecul sarbatorii sporeste cu o podoaba de acest fel.

La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc în cosul pascal, pentru binecuvântare, oua rosii, cozonac si cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru împlinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci când cocosii cânta, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos cânta primul. Este un semn ca, în  anul respectiv, în casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci .

O foarte frumoasa datina se pastreaza în Maramures, zona Lapusului. Dimineata în prima zi de Pasti, copiii (pâna la vârsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Învierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor “Sarbatori fericite”. La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un baiat, pentru ca în acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.

În Arges, printre dulciurile pregatite de Sfintele Pasti se numara covrigii cu ou (numiti asa pen­tru ca în compozitia lor se adauga multe oua, 10-15 oua la 1 kg  de faina). Fiecare gospo­dar  se straduieste sa pregateasca o astfel de deli­catesa, care este si simbolul belsugului.

În Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti (vin si pâine sfintite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mâncaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel.

În Tara Motilor, în noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce în cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mâncaruri si bauturi din care se înfrupta atât “hotii”, cât si “pagubasii”. Daca aceia care au încercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.

În timpul slujbei se tin lumânarile aprinse. Oamenii se întorc cu ele acasa. Dupa ce intra cu acestea si se închina, le sting de grinda, fâcând semnul crucii. Aceste lumânari se pastreaza, aprinzându-se în vremuri de primejdie.

Pentru pomenirea mortilor, pe morminte se aseaza vase cu oua rosii, colaci si se aprind lumânari. În unele locuri, se face pomana în curtea bisericii.

Întorsi acasa, satenii gusta din anafora si apoi se aseaza la masa, dar manânca întâi din bucatele sfintite si abia apoi din restul. În unele regiuni, se manânca întâi carne de iepure sau peste, pentru a fi sprinten si harnic tot anul. Pastorii si celelalte persoane care nu se gasesc în sat de Paste, manânca în loc de anafora muguri de salcie sau de mar.

Luni si marti se fac vizite. Cei casatoriti se duc cu pasca la rude, pentru a le anunta învierea. De obicei, se duc cei tineri la cei mai în vârsta.

Se spune ca cine se naste de Paste, când se trag clopotele, va avea noroc în viata.

Celui care moare în ziua de Paste sau în saptamâna urmatoare (Saptamâna Luminata) îi vor fi iertate toate pacatele, ducându-se direct în Rai, care este deschis în aceasta perioada.

În ziua de Paste nu trebuie sa dormi, pentru ca vei fi somnoros tot anul. De asemenea, se spune ca nu e bine sa pui mâna pe sare, pentru ca îti vor asuda mâinile la vara.

Se spune ca în cele trei zile de Paste ard în cer, nevazute, trei candele mari.

Paştele Moldovei

                              De Paste în Moldova

Neamul moldovenesc este bogat în tradiţiile pe care le posedă. Cu ajutorul lor devenim deosebiţi şi unici.

Unul din cel mai important obicei este cel de a întâlni oaspeţii cu pâine coaptă în sobă, sare şi un pahar de vin. În acest mod ne arătăm tot respectul şi căldura cu care vă primim în casele noastre.

Avem o varietate de tradiţii la capitolul sărbători de iarnă.

Pe 6 decembrie sărbătorim Sfântul Nicolae, această sărbătoare deschizând uşile celor de iarnă. Specific acestei zi, este faptul că o asteaptă cel mai mult copiii, deoarece în noaptea de Sf. Nicolae, cei care au fost cuminţi pe tot parcursul anului, şi care îşi curăţă mereu încălţămintea, găsesc în ea dulciuri sau multe alte daruri.

 

De Crăciun, maturii, dar în special copiii umblă cu colindatul de la casă la casă, astfel vestind naşterea Domnului. Copiii fiind mascaţi corespunzător, după colind, sunt răsplătiţi de către gazdă cu dulciuri sau bani.

De Revelion însă, copiii umblă cu uratul, dorindu-le stăpânilor caselor un an nou fericit, prosper şi cu cât mai multe realizări frumoase; recompensele pentru urările copiilor pot fi  de asemenea dulciuri.

De Paşti tradiţiile sunt mai numeroase. În ajun de Paşti gospodinele încondeiază ouăle, culoarea tradiţională fiind roşie, mai apoi coc cozonacul, după care în noaptea învierii Domnului, membrii familiei merg la sfinţirea acestor bucate specifice. Iar în dimineaţa după sfinţire, fiecare se spală pe obraji cu un ou roşu şi altul alb, ceea ce simbolizează puterea şi puritatea, acest “ritual” fiind urmat de o masă la care toată familia sărbătoreşte împreună.

O altă sărbătoare semnificativă este Sfântul Andrei, o zi în care fetele se distrează făcând mici vrăjitorii. Cu ajutorul lor ele îşi afla sortitul. Iar băieţii, în această noapte, fură porţile de la casele fetelor, pentru ca acestea, trezindu-se dimineaţa fără ele, să pornească în căutarea lor.

1 Martie este sărbătoarea venirii primăverii. Începând cu această dată toţi locuitorii Moldovei îşi pun pe haine, în regiunea inimii, mărţisoare. Ele prezintă simboluri unice, în care este obligatorie prezenţa culorilor alb şi roşu. Albul semnificând puritatea, iar roşul – viaţa.